Editorial | Când un institut de prestigiu fuge de transparență
Există un paradox greu de ignorat la INCD INSEMEX Petroșani: un institut cu reputație națională și internațională în cercetare pare să întâmpine dificultăți tocmai când vine vorba despre un principiu elementar într-un stat democratic — transparența banului public.
La o solicitare transmisă de redacția noastră privind nivelul de salarizare al boardului de conducere, răspunsul nu a venit sub forma unei adrese oficiale asumate, așa cum ar impune rigoarea instituțională, ci printr-un simplu reply la e-mail, fără semnătură asumată, invocând argumentul deja consacrat în această speță: institutul „nu este instituție publică”.
Numai că această teză pare contrazisă chiar de autoritatea tutelară. Întrebat oficial, Autoritatea Națională pentru Cercetare, sub autoritatea Ministerul Educației și Cercetării, a transmis în scris că INCD INSEMEX este autoritate publică. Un răspuns oficial, asumat, semnat.
Aici nu mai vorbim despre interpretări. Vorbim despre un fapt.
Dacă salariile sunt plătite din bugetul de stat, dacă discutăm despre fonduri publice, atunci transparența nu este un favor acordat presei. Este obligație legală.
Da, institutul desfășoară și activități comerciale. Da, produce venituri din servicii. Dar asta nu transformă banii publici în zonă opacă și nici nu suspendă obligațiile prevăzute de Legea 544/2001.
Mai grav este că acest refuz nu apare în vid. Există deja un precedent juridic care a demolat exact această apărare. O instanță a obligat directorul general al institutului, Artur George Găman, să își facă public salariul, într-un litigiu inițiat de deputatul Claudiu Năsui. Argumentul folosit atunci de institut? Același: că nu ar fi instituție publică.
Instanța a decis altceva
Cu alte cuvinte, ceea ce a fost infirmat de judecători este invocat din nou, cu seninătate, în fața unei noi solicitări de interes public.
Iar aici apare întrebarea legitimă: este vorba despre confuzie administrativă sau despre o rezistență deliberată la transparență?
Pentru că, dacă instituția va fi din nou chemată în instanță și va pierde din nou, eventualele cheltuieli de judecată nu le vor suporta cei care au refuzat să răspundă, ci institutul. Adică tot bani publici.
Și atunci problema nu mai este doar una de transparență. Devine una de responsabilitate.
Cu atât mai stânjenitor este modul în care un institut de elită comunică public pe un subiect atât de sensibil. Un reply anonim la e-mail, fără asumare, fără semnătură, fără nume. Cine a răspuns, de fapt? Instituția sau… clădirea?
Pentru un institut care pretinde excelență, o asemenea conduită ridică serioase semne de întrebare.
Refuzul de a comunica informații de interes public nu mai poate fi ascuns sub formule birocratice uzate, mai ales când jurisprudența spune altceva, iar ministerul coordonator spune altceva.
Vom solicita, în baza acestui demers jurnalistic, un punct de vedere oficial din partea Ministerului Educației și Cercetării și vom analiza acționarea în instanță a institutului pentru refuzul de a respecta solicitări legitime formulate în baza Legii 544.
Pentru că întrebarea rămâne simplă:
Dacă nu e nimic de ascuns, de ce atâta opacitate?
Iar despre salariul considerabil încasat în 2025 de directorul general al INSEMEX, și despre ce spune acesta despre raportul dintre cercetarea publică și privilegiul managerial, vom reveni într-o ediție viitoare.
Leave a Reply