România se află din nou în fața unei răscruci politice. După căderea guvernului condus de Ilie Bolojan, în urma moțiunii de cenzură din 5 mai, președintele Nicușor Dan a demarat consultările la Cotroceni. În timp ce partidele își negociază sprijinul sau opoziția, pe masa discuțiilor a revenit o temă recurentă, dar profund problematică: instalarea unui guvern de tehnocrați.
Este momentul să privim realitatea în față: povestea guvernului „tehnocrat” este un scenariu care, în România, a eșuat de fiecare dată când a fost pus în practică.
Lecțiile trecutului. Eșecul „oamenilor din afara politicii”
De-a lungul istoriei noastre post-decembriste, formula tehnocrată a fost prezentată ca o soluție de avarie, un pansament aplicat pe rănile unei crize politice. Cel mai notabil și recent exemplu este Guvernul Dacian Cioloș, care a guvernat timp de aproximativ 14 luni (17 noiembrie 2015 – 4 ianuarie 2017).
Deși a fost promovat ca un executiv de experți, lipsit de „patima” politică, rezultatele au demonstrat contrariul. Într-o democrație parlamentară, lipsa unei susțineri politice directe și a unei viziuni asumate de către partide transformă guvernarea într-un exercițiu de inerție. Tehnocrații pot fi experți în domeniile lor, dar le lipsește motorul esențial al democrației: legitimitatea electorală. Fără un partid în spate care să răspundă direct în fața votanților, deciziile devin opace, iar responsabilitatea politică se diluează până la dispariție.
Logica democratică? Parlamentul este vocea poporului
Într-o republică parlamentară cum este România, principiul fundamental este simplu: poporul este reprezentat de către Parlament. Votul cetățenilor este cel care mandatează partidele politice să pună în aplicare un program de guvernare. Prin urmare, în logica democrației, un guvern ar trebui să fie mereu politic.
Un guvern tehnocrat este, în esență, o formă de eludare a voinței populare. Atunci când ne dorim tehnocrați la conducere, recunoaștem, de fapt, eșecul clasei politice de a-și asuma propriile programe. Însă, evitarea politicului nu aduce stabilitate, ci doar o ruptură între Palatul Victoria și realitatea socială. Guvernarea trebuie să fie un proces asumat, unde fiecare ministru răspunde politic în fața Parlamentului și, implicit, a electoratului.
Președintele Nicușor Dan se pregătește să facă o nominalizare în zilele următoare. Deși tentația de a alege un nume „neutru” pentru a calma apele este mare, România nu are nevoie de experimente. Are nevoie de o soluție responsabilă, care să ofere predictibilitate economică și coerență administrativă.
Istoria ne-a arătat că atunci când încercăm să scoatem politica din Guvern, rezultatul nu este o guvernare mai bună, ci una lipsită de anvergură și de curaj. Este timpul ca partidele să iasă din zona de confort a „tehnocrației” și să își asume responsabilitatea pe care cetățenii le-au delegat-o prin vot. România are nevoie de politicieni care să guverneze, nu de experți care să administreze, pentru că politica este, în cel mai bun sens al cuvântului, arta de a construi viitorul unei națiuni.
Având în vedere acest context al crizei politice actuale, credeți că partidele din România mai sunt capabile să genereze o majoritate stabilă, sau suntem condamnați la o serie de guverne de tranziție?
Leave a Reply