Guvernul condus de Ilie Bolojan a intrat în ultimul an în centrul unor controverse puternice, după adoptarea mai multor măsuri fiscale și bugetare considerate de mulți români drept unele dintre cele mai dure din ultimii ani.

Executivul și-a justificat deciziile prin necesitatea reducerii deficitului bugetar și evitarea unei crize economice majore, însă criticii susțin că nota de plată a fost transferată aproape integral către populație și mediul privat.

Printre cele mai contestate măsuri asumate de Guvern s-au numărat majorarea TVA de la 19% la 21%, creșterea accizelor la carburanți, alcool și tutun, înghețarea salariilor și pensiilor din sistemul public pentru 2026, limitarea angajărilor la stat și majorarea impozitului pe dividende la 16%.

De asemenea, Guvernul a discutat inclusiv despre reducerea cheltuielilor salariale în ministere și restructurări de personal în administrația publică.

Mai multe organizații economice și analiști au avertizat că aceste măsuri riscă să afecteze puterea de cumpărare și să împingă economia spre stagnare. Unele voci au criticat strategia Executivului, susținând că austeritatea aplicată într-o perioadă economică fragilă poate amplifica problemele sociale și economice.

În paralel, Guvernul Bolojan a susținut constant că măsurile sunt necesare pentru stabilizarea finanțelor statului și pentru recâștigarea credibilității economice a României. Premierul a declarat în repetate rânduri că „nu vor mai crește taxe și impozite” după finalizarea programului de corecție fiscală.

EDITORIAL | Epoca Bolojan. Când cetățeanul plătește pentru greșelile statului

Guvernarea lui Ilie Bolojan a rămas în memoria multor români printr-un cuvânt simplu: austeritate.

În timp ce oamenii se confruntau deja cu prețuri tot mai mari, facturi ridicate și o putere de cumpărare aflată în scădere, Executivul a ales exact rețeta care lovește cel mai rapid în populație: taxe mai mari, scumpiri și înghețări salariale.

TVA mai mare înseamnă automat produse mai scumpe. Accize mai mari înseamnă carburanți mai scumpi și, implicit, noi valuri de scumpiri în economie. Înghețarea salariilor și pensiilor într-o perioadă cu inflație ridicată înseamnă, în realitate, o reducere mascată a veniturilor.

Iar în tot acest timp, românii au primit același discurs: „nu sunt bani”.

Problema este că oamenii nu mai acceptă ideea că doar cetățeanul trebuie să suporte costul dezechilibrelor bugetare. Pentru mulți, senzația a fost aceea că statul a devenit necruțător cu contribuabilul obișnuit, dar în continuare prea blând cu propriile privilegii, sinecuri și risipă administrativă.

Criticii lui Bolojan spun că modelul său de guvernare a mizat excesiv pe tăieri și presiune fiscală, fără să ofere rapid o perspectivă clară de dezvoltare economică și relansare a nivelului de trai.

În final, poate cea mai mare problemă a acestei perioade nu este doar austeritatea în sine, ci sentimentul tot mai puternic că românii au fost puși din nou să plătească factura unor erori pe care nu ei le-au făcut.