Deși intrarea României în zona euro este din nou invocată ca obiectiv strategic de țară, realitatea economică arată că România se află, în prezent, la cea mai mare distanță de adoptarea monedei unice europene din ultimii ani.
Premierul Ilie Bolojan a declarat recent că aderarea la zona euro ar trebui să rămână un obiectiv major al României. Cu toate acestea, datele economice arată că țara noastră nu mai îndeplinește aproape niciunul dintre criteriile de convergență impuse de Uniunea Europeană.
În anul 2016, România îndeplinea patru din cele cinci criterii necesare pentru adoptarea euro, singurul neîndeplinit fiind considerat atunci relativ ușor de corectat. În prezent, situația s-a deteriorat semnificativ: România mai îndeplinește doar un singur criteriu, iar acesta este pe punctul de a fi pierdut.
Inflația, principala vulnerabilitate
Primul criteriu, stabilitatea prețurilor, este departe de a fi respectat. România înregistrează cea mai mare rată a inflației din Uniunea Europeană. Pragul cerut pentru aderarea la zona euro este de aproximativ 2,2%, în timp ce inflația din România se situează la 8,6%, de aproape patru ori peste limita admisă.
Creșterile de TVA și accize au amplificat presiunea inflaționistă, iar perspectivele nu sunt încurajatoare. Ținta de inflație asumată de Guvern pentru anul viitor este de 4%, iar cea a Băncii Naționale a României de 2,5%, ambele peste nivelul cerut pentru aderare, ceea ce face imposibilă îndeplinirea acestui criteriu în perioada următoare.
Deficit bugetar excesiv
Nici criteriul privind deficitul bugetar nu este respectat. România ar trebui să mențină un deficit sub 3% din PIB, însă nu a mai reușit acest lucru de aproape opt ani. Anul trecut, deficitul a fost de peste trei ori mai mare decât limita admisă, iar ținta Guvernului pentru 2026 rămâne dublă față de pragul cerut pentru zona euro.
Stabilitatea cursului, blocată procedural
Deși cursul leu-euro a fost relativ stabil, România nu îndeplinește nici criteriul privind stabilitatea cursului de schimb, întrucât nu face parte din mecanismul ERM II – etapa obligatorie premergătoare adoptării monedei euro. Odată intrată în ERM II, România ar trebui să rămână cel puțin doi ani fără fluctuații majore, ceea ce împinge automat orice posibil termen de aderare dincolo de acest interval.
Dobânzi mari la împrumuturi
Un alt criteriu neîndeplinit este cel privind dobânda pe termen lung la care se împrumută statul. Conform datelor Eurostat, România are unele dintre cele mai ridicate dobânzi din Uniunea Europeană, de aproximativ 6,9%, față de plafonul de 5,3% cerut pentru aderarea la zona euro.
Datoria publică, la limită
Singurul criteriu încă îndeplinit este cel privind nivelul datoriei publice, care trebuie să fie sub 60% din PIB. România se află însă foarte aproape de această limită, cu un nivel de 58,9%. În contextul unui nou buget construit pe deficit, depășirea pragului de 60% pare inevitabilă în perioada următoare.
Economiștii atrag atenția că, fără o creștere economică spectaculoasă sau fără bugete construite pe excedent – scenariu fără precedent în România post-decembristă – acest criteriu va fi, la rândul său, pierdut.
În aceste condiții, România nu doar că este departe de adoptarea monedei euro, dar riscă să se îndepărteze și mai mult în perioada următoare. De la patru criterii îndeplinite în 2016, țara a ajuns într-o situație în care convergența cu zona euro pare, cel puțin pe termen mediu, un obiectiv mai degrabă declarativ decât realizabil.
Leave a Reply